Te parasesc atunci cand ar trebui sa te tin langa mine.Imi pare rau pt ce am facut, si poate voi mai face in astfel de momente.Nu vreau sa-mi sugrum viitorul cu amintiri placute ale trecutului, sfarsite, nu prea bine pt mine.As vrea s-o inteleg...as vrea sa ma inteleg si pe mine pt ce am facut.Acum nu pot merge innapoi...nu mai pot avea ceva ce imi lipseste f tare...nici nu imi mai doresc, de teama.
Obisnuinta mintii mele ma minte cu desavarsire...
.......................................................................................
Totodata stiu ca am gresit si sper sa-mi fie acceptate miile de scuze, nerefuzand amintirile placute,cu disparitia gustului amar.
Mesaj: Imi pare rau, ar fi tb sa te protejez iar eu ti-am lasat frau liber.Esti ca un pui intr-o salbatica jungla.Vei reusi! cu siguranta...am incredere in tine si sper sa te perfectionezi in tot ceea ce faci.

Imi pare rau Alexandra...

Mesaj 26.11.2009

Se spune ca simti cand vine dragostea...eu cred altceva...dragostea ideala nu exista fiind deformata de mediul si energiile ce se lovesc de tine.Secundele ce se ascund in trecut, trec in favoarea noastra, iar cele ce vin, ne asteapta nerabdatoare, oferindu-le bucuria dragostei noastre. Acum, eu te astept la fel de nerabdatoare odata cu secundele ce trec...sa revii in bratele mele...

Sectia: Ne mai cultivam - Leonardo Da Vinci

Pentru Leonardo da Vinci arta si stiintele nu erau domenii aflate in vesnica opozitie, ci universuri care se uneau in permanenta, iar daca arta lui da Vinci impresioneaza si astazi, inventiile si creatiile tehnice, multe dintre ele revolutionare, se gasesc in paginile carnetelor. Imbinand arta si stiinta prin note, desene, schite si proiecte, da Vinci a creat un univers fascinant. In timpul calatoriilor sale prin Europa artistul a notat mereu tot ceea ce ii atragea atentia. Putini stiu ca da Vinci era stangaci si folosea cand scria o oglinda.

Din punct de vedere stiintific, se baza pe observare. Incerca sa inteleaga un fenomen descriindu-l in cele mai mici detalii. De-a lungul vietii a fost fascinat de ideea unei enciclopedii uriase, in care totul sa fie explicat prin intermediul unor desene amanuntite. Dar cum nu avea studii efective de limba latina si matematici, lipsindu-i diplomele atat de apreciate in epoca, contemporanii i-au ignorat pasiunea stiintifica, fiind considerat in cel mai bun caz un diletant entuziast.Anatomia l-a pasionat pe da Vinci inca din perioada in care a fost ucenicul lui Andrea del Verrocchio, acesta cerandu-le tuturor elevilor sai sa invete cat mai multa anatomie.

Pe masura ce Leonardo da Vinci a inceput sa fie cunoscut ca un mare artist, a primit permisiunea - altfel imposibil de obtinut - de a efectua disectii la spitalul Santa Maria Nuova din Florenta. Mai tarziu va face disectii si la Milano, la spitalul Maggiore si la Roma, la spitalul Santo Spirito. Intre 1510 - 1511 a lucrat impreuna cu medicul Marcantonio della Torre. Pe parcursul a trei decenii, se pare ca Leonardo da Vinci a realizat 30 de disectii. De altfel, impreuna cu Marcantonio pregatea un tratat de anatomie, pentru care a realizat peste 200 desene minutioase.

Tratatul avea insa sa fie publicat abia in 1580, la mult timp dupa moartea artistului, fiind in final un tratat de arta, cu titlul "Tratat de pictura". Leonardo a realizat numeroase desene infatisand scheletul uman, care il fascina prin complexitate, si a fost primul care a descris forma de "dublu S" a coloanei vertebrale. A studiat si pelvisul si osul sacrum, descoperind ca acesta nu era uniform, ci format din cinci vertebre.

A reusit sa realizeze si desene exceptionale ale craniului uman si ale sectiunilor creierului, imagini ale plamanilor si altor organe, fiind primul care a desenat fetusul in uter. A desenat adesea muschi si tendoane, incercand - si reusind - sa le reproduca in carnetele sale cu o exactitate uluitoare, dovedind tuturor ca devenise un expert in domeniu.

Nu s-a limitat la studiul anatomiei umane, fiind interesat si de animale. In pasiona nu doar structura, ci si functia diverselor parti ale corpului. A desenat sau pictat imagini ale persoanelor cu diverse diformitati, fiind considerat si un precursor al caricaturii. A inteles cum functioneaza valvele inimii, dar s-a inselat in privinta circulatiei sangelui, fiind sigur ca sangele este pompat in muschi, unde este consumat. Dar una dintre diagramele sale, infatisand inima umana, avea sa inspire in 2005 un cardiolog britanic, care a gasit o noua metoda de tratament chirurgical pornind de la insemnarile lui Leonardo.

De la anatomie la mecanica pasul a fost usor de facut pentru Leonardo, care, inspirat de anatomia umana, a realizat si primul proiect de robot din istorie. Proiectul, cunoscut ca "robotul lui Leonardo", a fost realizat se pare in 1495, fiind insa redescoperit in hartiile maestrului abia dupa 1950.

Fascinat de zbor, a realizat studii amanuntite ale zborului pasarilor, apoi numeroase planuri ale unor "masini de zburat", cum le numea, inclusiv un proiect de elicopter. Acesta avea sa fie propulsat de eforturile a patru oameni, dar nu ar fi putut functiona pentru ca tot corpul ar fi trebuit sa se roteasca. In acelasi registru a realizat si proiectul unui deltaplan. Pe 3 ianuarie 1496 a testat fara succes o asfel de inventie. In 1502 a realizat schita unui pod urias, un proiect realizat pentru Sultanul Constantinopolului. Chiar daca a fost inca o idee ramasa in stadiu de proiect, in 2001 a fost construit in Norvegia un pod similar, chiar daca la o scara mai mica.

Leonardo da Vinci era fascinat si de arme si inventii militare, iar in carnetele sale se gasesc numeroase planuri, intre care mitraliere, un precursor al tancului de astazi, diverse tipuri de bombe. Acest interes pare cu atat mai straniu cu cat mai tarziu artistul avea sa condamne vehement razboiul. A creat si planurile pentru un submarin, pentru un precursor al calculatorului mecanic, o masina propulsata de forta unui mecanism cu arcuri. In anii petrecuti la Vatican s-a gandit si la posibilitatea de a capta energia solara, folosind un sistem de oglinzi concave pentru a incalzi apa. Chiar daca majoritatea acestor inventii, considerate fanteziste in epoca, nu au fost construite, Leonardo avea sa inspire postum numerosi inventatori. Mai mult, unele din aceste proiecte au fost construite in secolul XX, cu sprijinul companiei IBM, fiind astazi expuse la Muzeul Leonardo da Vinci de la Chateau du Clos Luce din Amboise.

Insemnarile artistului-inventator pot fi impartite in patru sectiuni : arhitectura, elemente de mecanica, pictura, anatomie. Aceste "carnete", cum sunt cunoscute astazi, au fost initial foi razlete, de diferite tipuri si dimensiuni, ajunse dupa moartea artistului in posesia numerosilor sai prieteni.

De aici aveau sa ajunga de-a lungul secolelor in colectiile unor biblioteci si muzee din intreaga lume : Luvru, Biblioteca Nacional de Espana, Biblioteca Ambrosiana din Milano, British Library. British Library a fost si prima institutie care a oferit acces online la documentele din depozitele sale.

Singura lucrarea stiintifica a lui da Vinci care se afla inca intr-o colectie particulara este "Codex Leicester", cumparata de Bill Gates. Lucrarea este expusa o singura data, in fiecare an, intr-un oras ales de proprietar, atragand ca un magnet vizitatorii.

Ramane un mister de ce Leonardo nu a publicat aceste insemnari in timpul vietii. Potrivit expertilor, artistul considera ca aceste note sunt un jurnal personal, care nu trebuia sa intereseze pe nimeni altcineva. Mai mult, se temea ca unele dintre inventiile sale - cum erau tancul sau mitraliera - sa nu fie folosite intr-un mod iresponsabil.

Tocmai de aceea aceasta adevarata comoara avea sa ramana ascunsa in arhive pana in secolul XIX, adaugand un plus de mister personalitatii sale. Alta descoperire recenta a readus insemnarile in atentia publicului. In ianuarie 2005 a fost identificat in sfarsit faimosul laborator secret al lui Leonardo - despre care se credea ca este doar o legenda - intr-o manastire aflata in centrul Florentei.

07.11.2009 Odata...

Ma scurg prin arterele vietii
Tarandu-ma prin bataile inimii.
Ma scurg pe firele subtiri de par,
Si ma oghindesc in ochi.
Alerg prin culoarea sufletului
Pipai cu degetele fine...
Inchid pleoapele cu greu.
Ucisa de privirea taietoare
Simt glasul si povestirea sa
Arta, omoara dragostea
Si floarea ce-o creste cu grija...

04.11.2009 Galerie

Simt glasul in vantul toamnei.
Pieptul se umfla, prin bataile inimii
Dragostea sa latenta te provoaca,
Te impinge la mari adancimi.
In temperatura inzapezesc,
Volbura sufletului sau.
Un petic de soare ii cos...
In poarta gandurilor.

29.10.2009 Sacrificiile unei arte

Se vede gloria prin ei.Cuvantul lui cald, dar sever nu te lasa.Zambetul iti flutura prin aerul greu respirabil, incarcat de oboseala si palmele greu sustinute.Cele 5 inele magnifice se vad din pragul usii magice, printre sacii cu nisip, si cei ce iubesc arta.El te duce intr-o alta lume, dorinta nestapanita de victorie, te apasa, si te impinge tot mai mult catre extrem.Se vede sudoarea in oglinda, ce multi au fost priviti.Insa putini au stiut sa vada ceea ce se ascunde in ea.Se scurge timpul secatuit de durere.Iubind durerea adusa de atata durere.Teama de el te fascineaza.Gandurile usor exprimabile, ti le ofera bland prin miscarea, vorba, purtarea, prin privirea sa, se scurge timpul...

Sectia: Ne mai cultivam - Elvis Presley

În ziua de 8 ianuarie 1935, în Tupelo, un mic orăşel din statul american Mississippi, intr-o casa modestă. Elvis a crescut în mijlocul familiei, alături de rudele care locuiau în aceeaşi zonă a oraşului Tupelo. Deşi trăiau în condiţii grele, totuşi Vernon şi Gladys Presley se străduiau să-i asigure cele necesare micului.

În Tupelo, Elvis are şi primele contacte cu muzica. De mic cânta în corul bisericii împreuna cu familia, muzica şi predicile înrădăcinându-se adânc în modul de a gândi al muzicianului. Tot în oraşul natal are pentru prima dată ocazia de a-i asculta pe blues-manii de culoare, care vor avea o mare influenţă asupra tânărului, alături de muzica country din programele radio pe care le asculta întreaga familie.

Prima apariţie pe scenă are loc la varsta de doar 10 ani, când cântă Old Shep în cadrul unui concurs de tinere talente organizat în Tupelo, cu ocazia târgului Mississippi-Alabama Fair and Diary Show, câştigând premiul al doilea (cinci dolari şi posibilitatea de intra gratis la toate atracţiile târgului). La această vârstă, primeşte în dar şi prima chitară, părinţii neputându-şi permite bicicleta mult dorită de fiu. În 1948, cu ocazia serbării de final a anului şcolar, micul Elvis cânta la chitară şi voce piesa Leaf on a Tree (O frunză într-un copac).

Nu după mult timp se mută în nordul oraşului Memphis, în incercarea părinţilor săi de a-şi croi o viaţă mai bună. Aici munceste în diferite locuri pentru a sprijinii financiar familia, în paralel urmând liceul şi continuind să cânte la chitară. Îşi lasă părul lung (în comparaţie cu standardele vremii) şi perciunii să crească, ceea ce îl face să se distingă de ceilalţi adolescenţi. Participă la un concurs de talente, unde, cântând la chitară într-un stil considerat dur şi agresiv, primeşte mai multe aplauze decât toţi ceilalţi, câştigând premiul întâi.

După absolvirea liceului, munceşte în diferite fabrici din oraş, iar în 1953 înregistrează primul demo la Memphis Recording Service (mai târziu cunoscut sub numele de Sun Studio) contra sumei de patru dolari. Acesta conţine piesele My Happiness (Bucuria mea) şi That's When Your Heartaches Begin (Atunci încep durerile tale de inimă) şi este făcut cadou mamei sale. La începutul anului 1954 înregistrează un al doilea demo la acelaşi studio, iar în vară la sugestia patronului - Marion Keisker - înregistrează o serie de cinci single-uri printre care şi celebrul That's All Right alaturi de Scotty Moore (chitară) şi Bill Black (bas). Alături de aceştia obţine contracte în mici cluburi din Sud continuind totodată să lucreze şi la Crown Electric. După ce este respins la preselecţia pentru Grand Ole Opry fiind îndrumat de organizatori să se întoarcă la slujba sa de conducător de camioane, i se oferă un contract pe un an de zile pentru a cânta în fiecare săptămână în cadrul programului Louisiana Hayride realizat de KWKH Radio, principalul concurent al Grand Ole Opry. Aici îl intalneste pe Colonel Tom Parker, promotor şi manager cu care în 1955 va semna un contract.

În noiembrie 1955, Elvis semnează cu RCA Records, Colonel Parker negociind vânzarea tuturor înregistrărilor facute la Sun Studio de către interpret contra imensei (în acele vremuri) sume de 40.000 de dolari plus un bonus de 5.000 de dolari pentru Presley. Cele cinci single-uri au fost relansate de catre RCA, Elvis devenind cel mai mediatizat nou interpret din industria muzicală. Pe 10 ianuarie 1956, Elvis participa la o sesiune de înregistrari în studioul RCA din Nashville alături de grupul back in vocals Jordanaires, unde printre alte piese va înregistra şi Heartbreak Hotel. Single-ul Heartbreak Hotel / I Was The One este promovat de RCA şi a fost vândut în peste 300.000 de exemplare numai în primele trei săptămâni, fiind şi primul single al lui Elvis ce va înregistra vânzări de peste un milion de exemplare, aducându-i interpretului primul disc de aur.

28 ianuarie 1956 este momentul primei sale apariţii într-o emisiune de televiziune Stage Show la CBS. Tot în acest an îi apare şi primul album intitulat Elvis Presley, care a ajuns foarte repede pe prima pozitie în Billboard 200 şi a rămas acolo timp de zece săptămâni. Semnează un contract pe şapte ani cu Paramount Pictures, apare la The Steve Allen Show la NBC unde cântă Hound Dog, continuă să concerteze în toata America, lansează single dupa single şi semnează un contract pentru o serie de trei apariţii la Ed Sullivan Show contra sumei record, în acel moment, de 50.000 de dolari. Pe 26 septembrie este proclamată Ziua Elvis Presley in orasul natal Tupelo, iar la mijlocul lui noiembrie are loc premiera primului său film - Love Me Tender. Pelicula are un succes imens iar Elvis primeşte recenzii favorabile din partea criticilor. A fost un an extraordinar pentru copilul minune al Americii, vânzările de pe urma numelui lui Elvis ajungând la un total de 22 de milioane de dolari, nemaivorbind de avântul pe care cariera sa l-a luat atât din punct de vedere muzical cât şi actoricesc.

Începutul anului 1957 îl găseşte lucrând la al doilea său film - Loving You. În martie cumpără Graceland, atât pentru el cât şi pentru familia sa iar în mai începe lucrul la filmul Jailhouse Rock. Totodată cântă pentru prima data în Canada şi Hawaii, filmează King Creole la începutul anului 1958, apoi este recrutat în armata Statelor Unite pentru satisfacerea stagiului militar.

Pe 14 august 1958, Gladys Presley moare de hepatită, la doar 46 de ani. Elvis rămâne profund îndurerat. În noiembrie 1959 o cunoaste pe Priscilla Ann Beaulieu, fată vitregă a căpitanului Joseph Beaulieu, ce tocmai fusese transferat din Texas la Weisenbadem Air Force Base unde Elvis fusese repartizat. Aceasta, în vârstă de 14 ani şi jumătate îi va deveni mai târziu soţie. La începutul lui martie 1960 este lăsat la vatră şi începe să lucreze la noul album întitulat Elvis is Back (Elvis s-a întors). începe filmările la GI Blues iar mai târziu la Flaming Star şi Wild in the Country.

În 1961 filmează Blue Hawaii,în 1962Follow that Dream şi Kid Gallahad, Girls! Girls! Girls!in 1963It Happened at the World's Fair.

În toată această perioadă, Elvis continuă să lanseze single-uri şi albume ce ating primele zece poziţii in topul Billboard. Pe 1 mai 1967 Elvis se căsătoreste cu Priscilla Beaulieu în Las Vegas iar pe 1 februarie 1968 se naşte Lisa Marie Presley, singurul lor copil.

Totuşi, la sfârşitul anului 1968 revine în Memphis unde înregistrează două albume extraordinare - From Elvis in Memphis şi From Memphis to Vegas, From Vegas to Memphis - ce vor conţine printre altele marile hituri In the Ghetto, Suspicious Minds, Don't Cry Daddy si Kentucky Rain. În martie 1969, Presley se reîntoarce pe platourile de filmare pentru ceea ce va fi ultimul său film - It is a Change Of Habit.

În august susţine în Las Vegas o serie de spectacole ce va stabili un nou record în ceea ce priveşte audienţa concertelor ce aveau loc în orasul cazinourilor. La sfârşitul anului 1969 este lansat single-ul Suspicious Minds care devine primul lui single ce ajunge pe locul întâi in topul Billboard de la Good Luck Charm în 1962. În februarie 1970 înregistrează un album live în Las Vegas ce poartă numele On Stage. În noiembrie acelaşi an apare documentarul That's The Way It Is ce are un mare succes atât din punctul de vedere al criticilor cât şi al încasărilor.

Din acest moment şi până în august 1977, viaţa lui Elvis este un şir nesfârşit de concerte şi turnee, apariţii la emisiuni de televiziune, înregistrări de albume, atât de studio cât şi live, şi de single-uri. Singurul lucru notabil este divorţul de Priscilla în octombrie 1973, care s-a mutat după scurt timp din reşedinţa de la Graceland împreună cu fica lor Lisa Marie. Stresul turneelor şi lipsa de odihnă încep să-si spuna cuvântul, Elvis având nevoie de mai multe spitalizări. Tot în această perioadă începe să ia diverse pastile energizante şi tot felul de alte droguri. Pe 16 august 1977, întors la Graceland, Elvis pregăteşte ultimele detalii în legatura cu spectacolul ce avea să-l susţină în Portland (Maine) a doua zi şi apoi se retrage pentru a se odihni. Este găsit mort a doua zi dimineaţa în urma unui infarct miocardic. Vestea se răspândeşte cu rapiditate, întreaga lume fiind în stare de şoc.

20.10.2009 - Un terminal

Am inceput sa gasesc in orice o mica alinare...tot ce e in jurul meu am inpresia ca ma desconsidera.Dar nu ma las prada zilelor ce trec si nu vor fi amintiri, incerc sa apar in fiecare zi tot mai mult gandurile...In nepatrunsul soare cred din ce in ce mai mult, sufletul cadou ce l-am primit...nu ma lasa in pace.La fiecare vedere si mangaiere mi-e tot mai dor...cu frunza uscata si batuta de vantul timpuriu incearca sa cada, iar fructul interzis a facut furouri in amintirile mele.Inconfundabil, si nepasator ma doare ceea ce face...insa am suflete cu acelas sange ce ma tin din ce in ce mai mult si ma fac mai puternica.
Ma bucur ca ii am, am crescut cu ei, am trait cu ei si prin ei...ei nu ma vor lasa niciodata asa cum a facut-o ea...

proletcultismul - 09.10.2009

Ce vrei? Cine esti?
Se vii mut si nevazut ca in povesti?
Aici nu mai sta nimeni
De douazeci de ani...
Eu sunt risipit prin spini si bolovani...
Au murit si numarul de la poarta,
Si clopotul, si lacatul, si cheia.


Doar intr-o clipa mi s-au spulberat toate amintirile din ultimi 6 ani .Nu mai vreau sa privesc asolut deloc innapoi...mi-as aminti doar eu...
Nu mai exista prietenie, gandurile imi preseaza creierul printr-o durere insuportabila. Amintirile le sterg! Cred ca va fi cea mai mare incercare asupra mintii mele de pana acum.Nu sunt un geniu neinteles, doar sa nu ma uite, sa nu ma arunce ca pe un mar stricat.Dar sunt oare un mar stricat? Nu mi-a spus nimeni, nimic.Eu am incercat sa nu uit de unde am plecat, si ce aveam atunci si cred ca am reusit...
Dar acum trebuie! Ma simt fortata de imprejurari, trebuie sters tot!
SI PUNCT !!!

pe ganduri... 23.09.2009

Parca nu mai stiu de mine...mi-e greu sa ma mai recunosc...ma gandesc f mult timp la asta si nu inteleg de ce acum? si de ce asa pana la urma?
am ganduri, imi place...dar vreau mai mult...

si nu se intampla nimic? de ce? poate cealalta parte nu vrea nimic...sau poate nu vrea sa ma intristeze...

O mica investitie, un profit mare!

Pentru oricine vrea sa isi faca un site , exista o modalitate foarte usoara, ieftina, si oportunitatea de a face si o afacere in acelasi timp.

Am placerea si onoarea sa va invit sa vizitati, cititi, informati si sa aflati cum puteti face o mica afacere, de care nu va puteti indoi.Amicul meu care a inceput o astfel de afacere, investitie si profit va poate ajuta pe acest site sa aveti macar cateva cunostinte despre acest lucru "afacere cu un profit sigur" . Chiar si pe timp de criza economica inca mai exista metode prin care poti obtine venituri prin alte mijloace sigure.

Aici http://www.ideiafaceri.ws/ aveti destul de multe detalii, cred eu, care va pot convinge si demontra acest lucru.Aveti tot ceea ce este nevoie pe acest site.

Meritul este mare, tinand cont ca eu intretin si ma joc pe acest blog cu orice imi doresc(cuvinte, poze, videoclipuri , etc), puteti face acelas lucru ca si mine avand si bani de castigat.

De ce ea? 31.08.2009

Mi-am dat seama cat de multe putem avea si intr-o clipa toate pot disparea...iubesc amintirile, florile, si pe el...amintirile cu el...Ce rost acum, de ce sa se lupte ea pentru ei?Doare cand vad ca sufera, iubesc cand vad ca rade? De ce acum?De ce sa plangem? De ce sa mai iubim?
Am o mie de intrebari, intr-o infinitate de cuvinte...un inger imi doresc sa fac din ea...sau din el...de ce nu? Un cantec din vocea ei, o poza din el, o foaie din luciul apei...sa pictez cu delfini, sa urc pe razele curcubeului inalt...De ce?
Cum ar trebui sa scriu?Cum ar trebui sa visez? Cum ar trebui sa vad?

Sectia: Ne mai cultivam - Nadia Comaneci

Nadia Elena Comăneci (n. 12 noiembrie 1961, Oneşti, judeţul Bacău) este o gimnastă română, prima gimnastă din lume care a primit nota zece într-un concurs olimpic de gimnastică. Este câştigătoare a cinci medalii olimpice de aur. Este considerată a fi una dintre cele mai bune sportive ale secolului XX şi una dintre cele mai bune gimnaste ale lumii, din toate timpurile.





Nadia s-a născut la Oneşti, fiică a lui Gheorghe şi Ştefania-Alexandrina Comănici[1]; a fost botezată după "Nadejda" ("Speranţă"), eroină a unui film.
A concurat pentru prima data la nivel naţional în România, în 1970, ca membră a echipei oraşului său. Curând, a început antrenamentele cu Béla Károlyi şi soţia acestuia, Márta Károlyi, care au emigrat mai târziu în Statele Unite, devenind antrenori ai multor gimnaste americane. La vârsta de 13 ani, primul succes major al lui Comăneci a fost câştigarea a trei medalii de aur şi una de argint la Campionatele Europene din 1975, de la Skien, Norvegia. În acelaşi an, agenţia de ştiri Associated Press a numit-o "Atleta Anului în România".
La 14 ani, Comăneci a devenit o stea a Jocurilor Olimpice de Vară din 1976 de la Montreal, Québec. Nu numai că a devenit prima gimnasta care a obţinut scorul perfect de zece la olimpiadă (de şase ori), dar a şi câştigat trei medalii de aur (la individual compus, bârnă şi paralele), o medalie de argint (echipă compus) şi bronz (sol). Acasă, succesul său i-a adus distincţia de "Erou al Muncii Socialiste", fiind cea mai tânără româncă distinsă cu acest titlu.
Comăneci şi-a apărat titlul european în 1977, dar echipa României a ieşit din competiţie în finale, în semn de protest contra arbitrajului. La Campionatele Mondiale din 1978 a concurat o Nadia Comăneci cu greutate peste medie şi ieşită din formă. Căderea la paralele a trimis-o pe locul 4, însă a câştigat titlul la bârnă.
În 1979, Comăneci, din nou la greutate normală, a câştigat cel de-al treilea titlu suprem (devenind primul sportiv din istoria gimnasticii care a reuşit această performanţă). La Campionatele Mondiale din decembrie, ea a câştigat concursul preliminar, dar a fost spitalizată înainte de a participa la concursul pe echipe, din cauza unei infectări a sângelui în urma unei tăieturi la încheietura mâinii, cauzată de o cataramă din metal. În ciuda recomandărilor doctorilor, ea a părăsit spitalul şi a concurat la bârnă, unde a obţinut nota 9,95. Performanţa sa a conferit României prima medalie de aur în concursul pe echipe.
A participat şi la Jocurile Olimpice din 1980 de la Moscova, clasându-se a doua după Elena Davîdova la individual compus, când a fost nevoită să aştepte pentru notă până ce Davîdova şi-a încheiat exerciţiul. Nadia şi-a păstrat titlul la bârnă, dar a câştigat şi o nouă medalie de aur, la sol, şi una de argint, împreună cu echipa.

Comăneci s-a retras din activitatea competiţională după aceste Jocuri. Între 1984 şi 1989 ea a fost membră a Federaţiei Române de Gimnastică şi a ajutat la antrenarea gimnaştilor juniori români. În noaptea de 27/28 noiembrie 1989 a trecut ilegal graniţa româno-maghiară[2], stabilindu-se în cele din urmă ca emigrantă în Statele Unite. Acest gest dramatic a avut un efect major asupra opiniei publice, chiar asupra familiei conducătoare a Romaniei. Nadia şi-a petrecut următorii ani promovând linii vestimentare pentru gimnastică, lenjerie Jockey, echipament de aerobic şi rochii de mireasă. În 1994, s-a logodit cu gimnastul american Bart Conner şi s-a întors în România pentru prima dată de la plecare. Comăneci şi Conner s-au căsătorit în România în luna aprilie a anului 1996.
În 1999, Comăneci a devenit primul sportiv invitat să vorbească la Naţiunile Unite, pentru a lansa Anul 2000, Anul Internaţional al Voluntariatului. Nadia este în prezent ocupată cu gimnastică şi muncă de caritate în întreaga lume. Ea şi soţul său sunt propietarii Academiei de Gimnastică Bart Conner Gymnastics Academy, Perfect 10 Production Company şi ai câtorva magazine de echipamente sportive, precum şi editori ai Magazinului de Gimnastică Internaţională.

Vreau!

Imi doresc sa ma duci din nou la stele... in frigul din inaltul cerului...in sclipirea momentului bland.

Iubeste ceea ce iubesti!

Gandeste calm si limpede.Te regesesti in tot ceea ce iubesti.In persoana pe care o iubesti, in cadourile pe care le faci, in sudoarea muncii tale.Te incarci cu viata,simti prin sentimente, ochi, atingeri, minte.Asculti ceea ce iubesti.Slavesti ceea ce iti doresti.Colorezi ceea ce iubesti.Iubeste ceea ce iubesti!

Vechii colegi, uitate amintri...

Ca de fiecare data ma trezesc de dimineata si in drum spre servici, ma uit pe geam si vad oameni grabiti, somnorosi, fericiti... Am trecut prin fata blocului unei foste colege de clasa din scoala generala, si mi-am adus aminte de acele zile de scoala.Ea, colega care purtam acelas nume...ma gandeam la ea.

Nu a fost o copila agreata de ceilalti colegi...si ma intreb de ce?Intradevar, avut ceva probleme in copilarie, dar era o fata absolut normala.Colegi se amuzau pe seama ei, la un moment dat si eu am facut-o, dar mi-am dat seama ca nu fac bine.In loc sa ramanem toti cu amintiri placute din primi ani de scoala, ei ii lasam un gust amar.

Am realizat ca imi pare foarte rau de ceea ce am facut cu toti, insa nu uit ca i-am fost si prietena.Cred ca eram prin clasa a 6 a cand eram foarte curioasa sa stiu cum gandeste pe inauntrul ei, era si probabil ca inca mai este, o fata foarte buna si credincioasa.Isi dorea prieteni, si nu intelegea de ce toata lumea o respinge, si pentru toti ceilalti copii din scoala era invizibila sau doar ceva care te putea amuza.O admir pentru rabdarea pe care a avut-o cand toata lumea o lua peste picior.

Mi-am adus aminte de toti fosti mei colegi, si de petrecerea de sfarsit a celor 8 ani petrecuti in acea scoala cu acei colegi si profesori.Ma bucur enorm pentru ea, ca probabil acei 8 ani au fost un calvar, dar acea petrecere de "La Revedere" a fost ca un vis devenit realitate pentru ea.

In ultimul an scolar ne-a venit un nou coleg, pe care ,bineinteles, toate felete il placeau...si eu ma regaseam printre ele, si eram geloasa...de ce trebuie sa placa atator fete acelas baiat care imi placea si mie...

Magia s-a facut prezenta...la acea petrecere...la care nimeni nu isi putea imagina ca fata, de care toata lumea s-a amuzat 8 ani, era cea mai frumoasa dintre toate.Imi aduc aminte cum fetele care erau de obiceai in centrul atentiei, se uitau geloase fiindca toate privirile erau tintite spre ea...cea care acum nu ne mai amuza...ci ne-a lasat cu gura cascata.Si cred ca magia s-a petrecut atunci cand baiatul care era placut de toate fetele...s-a dus la ea, si a invitat-o la dans.Ma uitam la ea...si ma bucuram...ma bucuram ca in sfarsit se simte apreciata, era probabil prima data cand o priveam toti si nu radeam.O admiram...avea o rochita pana deasupra genunchilor, parul plin cu sclipici, un mic fluturas, de parca isi gasise un culcus in blondul parului ei.Era superba! Dansand cu baiatul placut de noi toate...probabil ca s-a simtit in al 9 lea cer...

Cred ca este asa in fiecare clasa, doar ca finalul nu este intotdeauna la fel...eu ma bucur ca am vazut cu ochii mei miracolul din Clasa VIII - A promotia 95' - 03' Scoala Generala 192.

Happy!!!!! ceva frumos, fin, dragut... imagineaza-ti ca simti...

Sectia: Ne mai cultivam - Piramida lui Kheops

Locaţie: Platoul Gizeh - oraşul Gizeh, necropola anticului Memphis, actualmente parte a capitalei Cairo.
Aceasta este singura minune a lumii ce nu necesită descrieri ale istoricilor din antichitate sau ale poeţilor. Este singura minune a lumii asupra căreia nu se fac speculaţii referitoare la formă, mărime şi prezentare. Este cea mai veche şi totuşi singura care a supravieţuit timpului. Contrar părerii generale, numai Marea Piramidă a lui Khufu (Cheops), nu toate cele trei Mari Piramide, se află pe lista celor şapte minuni ale lumii antice.
Marea Piramidă din Gizeh a fost cea mai înaltă construcţie din lume mai mult de 43 de secole, până în secolul al XIX-lea în 1889 când a fost construit Turnul Eiffel. Avea, la început, 146 m (azi 138 m) înălţime, latura de 227 m şi cuprinde 2.521.000 m cubi de piatră. Feţele piramidei erau placate cu plăci şlefuite din granit. A fost construită de faraonul Khufu din a IV-a Dinastie, în jurul anului 2.560 î.e.n. pentru a servi drept mormânt acestuia.
Tradiţia construirii de piramide a început în Egiptul antic ca o sofisticare a ideii de "mastaba" sau "platformă" ce acoperea mormântul regal. Mai târziu, au fost folosite mai multe "mastaba", fapt dovedit de primele piramide, cum este Piramida în Trepte a Regelui Zoser (Djoser), construită de faimosul arhitect egiptean, Imhotep.
După cum ne informează Herodot, construcţia ei a durat peste douăzeci de ani, lucrând 100.000 de oameni. Întâi a fost pregătit locul de amplasare şi au fost transportate blocurile de piatră. Atunci era folosit un proiect pentru exteriorul piramidei, o şlefuire ce a dispărut de-a lungul timpului. Deşi încă nu se ştie exact cum au fost aşezate blocurile de piatră, au existat mai mult teorii: una din aceste teorii se referă la construirea unei rampe drepte sau în spirală, ce era înălţată pe măsură ce se ridica piramida. Această rampă, îmbrăcată cu noroi şi apă, uşura transportarea blocurilor împinse (sau trase) la locul lor. O altă teorie sugerează că blocurile de piatră erau puse la locul lor folosind pârghii lungi.
Când au cucerit Egiptul, in anul 641, arabii au găsit piramida intactă şi după ce au deschis-o, căutând comoara lui Keops, sarcofagul era gol.
De-a lungul istoriei, piramidele de la Gizeh au stimulat imaginaţia oamenilor, aceştia numindu-le "Grânarele lui Iosef" sau "Munţii Faraonului". Când Napoleon a invadat Egiptul în 1798 mândria resimţită de el atunci a fost exprimată în faimosul citat: "Soldats! Du haute de ces Pyramides, 40 siècles nous contemplent" (Soldaţi! 40 de secole ne privesc din vârful piramidei).
În ultimii ani s-au mai descoperit înca trei sau patru camere, în apropiere de camera funerară, într-una fiind corabia regală, iar celelate sunt în curs de explorare, dezvăluind poate ultimele secrete ale Marii Piramide: tezaurul şi mumia faraonului.
Astăzi, Marea Piramidă este inclusă, împreună cu celelalte piramide şi cu Sfinxul, în regiunea turistică a Platoului Gizeh. De asemenea, în zona aceasta se află muzeul ce găzduieşte misterioasa Barcă Solară, descoperită abia în 1954, lângă partea de sud a piramidei. Această barcă se presupune că a purtat corpul lui Khufu în ultima sa călătorie, înainte de a fi înmormântat în piramidă. Se poate de asemenea să fi servit şi ca mijloc de transport în viaţa de apoi, conform credinţelor antice egiptene.

Alexandra ca o muza - 08.07.2009

"" Spun din nou "La revedere" ...plec, si nu stiu daca ma mai intorc! Suspin si inima mi se rupe in bucati mici fara ca cineva sa afle... ""

Zbor, si totusi sunt la pamant.Ating cerul cu finete, fara a-l zgaria.

Fara rost!

Fara rost, este si sufletul meu cald, si stomacul fara fluturasi. Fara rost e soarele galben, el ma poate ucide acum, si nu pierzi nimic. Trimit o armata, pe campul larg al sufletului meu.Triumful va fi mare! insa lupta va fi grea.Uita-te in sufletul tau.Epoca libertatii se apropie...batalia este crancena, inima si mintea.

Sufletul mea va plange de oricare din pierderi.Dar stiu ca victoria ma va ridica mai sus...si voi stii ca imi este imposibil sa zgarii nori.

Fara rost! dar iubesc...

Alexandra...

Toata lumea este a mea...07.07.2009

Il simt langa mine, il aud la fiecare 2 secunde cum ma striga.Nevinovatia mea, il cinsteste pe el.Este un capitol nou din viata...cu enorma speranta de a nu se termina prea curand.

Il simt, simt cum ma implineste, ma face fericita.Ma asculta! imi asculta tacerea secatuita de sarutul aruncat pe umarul meu.

El ma simte? Ce gandeste el?

Am marcat locurile pe care am pasit impreuna tinandu-ne de mana, m-am spalat cu soarele si ploaia ce s-a napustit asupra noastra.Incerc sa-mi protejez sufletul.Dar cum poti rezista, cand suntem intinsi pe iarba, eu il admir, plin de farmecul sau, el , absorbindu-mi prin palme mijlocul gol, si aruncand cateva priviri ma saruta scurt si se retrage.In momentul acela simt ca toata lumea este a mea.Am ramas doar eu cu el...si intreaga planeta.Totul este al nostru, de fapt neavand nimic.Doar pe noi doi, privirile si acel prim sarut ca in povesti.

Am sa dispar...am sa ma pierd in mintea si sufletul lui, dar cu teama de respingere.Insa increderea e mare, ma copleseste, de cuvinte, de voci, de sentimente...de dor...

Simt mirosul ierbii de proaspatul verde, el...ma saruta, cu grija, pe gat.Soarele imi bate in ochi, si ca perfectiuea sa fie inaltatade toti, vantul imi adia pe sub gene... Asezat in fata mea, ma privea...si atat.Parca ma ridica in slavi doar prin gand.Zambetul fiind de neegalat, acompaniat de culoarea ochilor verzi-albastrui.

Si ma gandeam...doar sa admir.

Nici nu aveam ce reprosa.Nu are nimic bine pronuntat...probabil doar galbenul din parul sau cu acea privire ce te invaluie fara scapare...

16.06.2009 Imagineaza-ti !

Asculta tacerea, simtind aerul cald pe fata ta.

Pleoapele, ti se inchid usor.

Orbit de soare, la deschiderea lor.

Pipai campul inflorit cu grau,

Strivind un graunte

Privind un fluture, ce cauta...

O casa probabil, sau dragoste.

Padurea din zare...

Te cheama la ea,

In ciripitul pasarilor

In verdele imbietor, si calmant.

Te intampina gandaceii,

Pe ingusta carare

Ii urmaresti precum magii, steaua

Tropaind in urma lor...

Ajungi acolo...

In locul in care tu iti doresti in vise...Imagineaza-ti!

21.06.2009 Adevarul !

Mi-am linistit sufletul.Cred ca remediul cel mai bun al unui suflet linistit,si calm din punct de vedere sentimental este adevarul.

Adevarul, poate duce catre rezolvari bune, dar si rele.Adevarul meu, se afla aici, si in familia mea, prieteni, cunostintele pe care le am.Zilele trecute mi-am invatat o lectie.Nu vreau sa ii spun "lectie de viata" am impresia ca suna mult prea greu pentru ceea ce este cu adevarat.Adevarul este simplu.

Probabil de aceea fiecare din noi, dupa ce am mintit, si acea persoana afla adevarul, ii spui ca nu este ceea ce pare sau crede...si iti ceri iertare.De ce? De ce sa-ti ceri iertare pentru ca ai gresit.Aici, din aceste moment putini inteleg sensul iertarii...nu trebuie sa gresesti. Spui adevarul, iar daca adevarul este cunoscut, iertarea nu mai exista, iar greseala dispare.Nu mi se pare o lectie de viata, este doar o logica.Nu minti, daca nu iti place sa fii mintit.Ma bucur ca pot face asta acum fara retineri indiferent de consecinte.E doar o lectie, ce mi-a fost predata involuntar,tot prin adevar...spunandu-mi-se adevarul de Alex.Ador asta!

Daca sti sa inveti din ceea ce alti iti spun sau gresesc, atunci tu vei avea un suflet mai linistit.

Asa cum sunt eu acum.Azi, m-am intalnit cu Gabi pentru prima data dupa ce i-am spus adevarul.Sincer, la inceput mi-a fost greu...raspunsul lui fiind foarte intarziat,dar acum,sunt foarte bine.Parca il privesc mult mai usor in ochi, fara teama sau retinere, comunic mult mai bine...si ma bucura asta.Atingand apogeul sinceritatii mele fata de el...acum ma simt mai relaxata.

Si distractia alaturi de amici sau prietenii meie mult mai mare.Acum sufletul imi este mare, deschis si placut.

Ma bucur pentru mine.Ma simt mandra de ceea ce am facut.Am vorbit cu Alex, care imi placea, si inca imi mai place...dar i-am promis ceva, si vreau sa ma tin de promisiune.Iar acum, cand am lamurit lucrurile si cu el, imi este mult mai bine si usor sa-mi tin promisiunea.

Bogdan, sper doar sa nu-si piarda speranta, sa creada tot in el, si in ceea ce vrea sa faca.Bineinteles ca am vorbit si cu el.I-am spus ce simt si ce nu legat de el.Am fost placut surprinsa, intelegandu-mi sentimentele si ca incearca sa mai lupte pentru el.

Gabi...a fost cel mai grea, dar usoara parte.Am stat ani cu o speranta, care inca mai exista, si poate va mai fi mult timp de acum inainte...nu regret.Nu as avea de ce, e frumos sa iubesti.

Intelegerea pot spunde ca este dar de la Dumnezeu.Este tot ce ne dorim toti, oriunde, oricand, si cu oricine.Asta imi ofera el.Intelegere. Ma incanta, si multumeste enorm.Nu am apucat sa vorbesc prea multe cu el...dar poate nu a fost momentul sau loc de mai mult.

Acum...cand am spus ADEVARUL tuturor pe plan sentimental, chiar daca mai tin la ei, si poate il si iubesc pe unul din acestia, simt ca imi este bine.Imi este bine singura.Nu stiu mai tarziu, sa nu dureze foarte mult aceasta singuratate...dar pe moment...

Timpul ne creaza conditii, pe care noi le respectam sau ne adaptam asupra lor creand propriile conditii.Adevarul, spargand orice zid sufletesc sau sentimental, care se zbate in noi.

Fi sincer! Invata! Traieste!

Amintiri ... 16.06.2009

Mi-e dor de el...vreau sa vorbim, sa povestim, sa il aud cu rade, face glume...sti si tu...asa cum o facea iubitul sau iubita ta la inceput.Orice inceput este superb...adu-ti aminte...cu siguranta v-ati plimbat prin parc tinandu-va de mana, mergeati lent in speranta ca timpul va trece mult mai greu ca voi sa stati cat mai mult impreuna.Radeati, va sarutati...el incerca sa te faca sa nu-ti pierzi zambetul orbitor.

Un trandafir, o mare de cuvinte

O mie de zambete,o privire

O sarutare,infinitatea cerului,

Culoarea naturii, o farama de nisip...

Rasari dimineata in somnul meu dulce...

Imi deschizi frontul pasiunii,

Pentru ca te iubesc...

Si acum, si maine, si oricand...

Sectia: Ne mai cultivam - Lucian Blaga

Lucian Blaga Eu nu strivesc corola de minuni a lumii Eu nu strivesc corola de minuni a lumii şi nu ucid cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc în calea mea în flori, în ochi, pe buze ori morminte. Lumina altora sugrumă vraja nepătrunsului ascuns în adâncimi de întuneric, dar eu, eu cu lumina mea sporesc a lumii taină - şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna nu micşorează, ci tremurătoare măreşte şi mai tare taina nopţii, aşa înbogăţesc şi eu întunecata zare cu largi fiori de sfânt mister şi tot ce-i neînţeles se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari sub ochii mei- căci eu iubesc şi flori şi ochi şi buze şi morminte.

Lucian Blaga (n. 9 mai 1895 la Lancrăm, lângă Sebeş, judeţul Alba - d. 6 mai 1961 la Cluj) a fost un filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar şi diplomat român. Personalitate impunătoare şi polivalentă a culturii interbelice, Lucian Blaga a marcat perioada respectivă prin elemente de originalitate compatibile cu înscrierea sa în universalitate.

Primii ani

S-a născut la Lancrăm, lângă Alba Iulia, fiind al nouălea copil al unei familii de preoţi, fiul lui Isidor Blaga şi al Anei (n. Moga), de origine aromână. Copilăria i-a stat, după cum mărturiseşte el însuşi, "sub semnul unei fabuloase absenţe a cuvântului", viitorul poet – care se va autodefini mai târziu într-un vers celebru "Lucian Blaga e mut ca o lebădă" – neputând să vorbească până la vârsta de patru ani. Mama poetului, Ana Blaga, moare la Sibiu la vârsta de 74 de ani în 1933. În luna august 1949, fratele poetului, Login Blaga, moare în Sibiu.

Primele clase le-a făcut la Sebeş, la şcoala primară germană (1902-1906), după care a urmat Liceul "Andrei Şaguna" din Braşov (1906–1914), unde era profesor ruda sa, Iosif Blaga, autorul primului tratat românesc de teoria dramei. Încă de pe băncile liceului se va familiariza cu opera lui Friedrich Schiller.

Debutul

A debutat în ziarele arădene Tribuna, cu poezia Pe ţărm (1910), şi în Românul, cu studiul Reflecţii asupra intuiţiei lui Bergson (1914). După moartea tatălui, familia se mută la Sebeş în 1909. În anul 1911 călătoreşte în Italia, unde îşi petrece timpul în librării, căutând cărţi de filosofie, şi vizitând vestigiile istorice ale acestei ţări.

Studii

A urmat cursurile Facultăţii de Teologie din Sibiu şi Oradea în perioada 1914–1916, pe care le-a finalizat cu licenţă în 1917. A studiat filosofia şi biologia la Universitatea din Viena între anii 1916 şi 1920, obţinând titlul de doctor în filosofie. Aici a cunoscut-o pe Cornelia Brediceanu, cea care îi va deveni soţie. A revenit în ţară în ajunul Marii Uniri. În anul 1916, în timpul verii, Blaga vizitează Viena, unde descoperă Expresionismul.

Cariera literară

Activitatea publică şi academică

Publică la Sibiu, în 1919, placheta de versuri Poemele luminii (reeditată în acelaşi an la Cartea Românească, în Bucureşti), precum şi culegerea de aforisme Pietre pentru templul meu. Prima sa dramă, Zamolxe, îi apare în ziarul Voinţa (1920), iar în volum în 1921, la Cluj, la Editura Institutului de Arte Grafice „Ardealul”. Academia Română îi decernează Premiul Adamachi pentru debut (1921). Universitatea din Cluj îi premiază piesa Zalmoxe (1922). I se tipăresc primele traduceri de poezie în limba germană în revista cernauţeană Die Brucke (1922) (Podul). În 1924-1925, locuieşte în Lugoj. A fost redactor la ziarele Voinţa si Patria, membru in comitetul de direcţie al revistei Cultura, colaborator permanent la publicaţiile Gândirea, Adevărul literar şi artistic şi Cuvântul.

După Dictatul de la Viena, se află în refugiu la Sibiu, însoţind Universitatea din Cluj (1940–1946). Conferenţiază la Facultatea de Litere şi Filosofie din Cluj (1946–1948). Are un rol major în formarea tinerilor care fac parte din Cercul literar de la Sibiu şi o mare influenţă asupra lui Ion Desideriu Sârbu. Revenit în România reîntregită, s-a dăruit cauzei presei româneşti din Transilvania, fiind redactor la revistele Cultura din Cluj şi Banatul din Lugoj. A fost ales membru al Academiei Române în anul 1937. Discursul de recepţie şi l-a intitulat Elogiul satului românesc.

În anul 1939 a devenit profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj, mutată temporar la Sibiu în anii ce au urmat dictatului de la Viena (1940–1944). La Sibiu redactează, începând cu 1943, revista Saeculum, care va apărea un an. Va funcţiona ca profesor universitar până în 1948, când este îndepărtat cu brutalitate de la catedră. Motivul este de natură politică, se pare că Blaga a refuzat invitaţia de a conduce Partidul Naţional Popular, un satelit al Partidului Comunist. Împreună cu el au fost înlăturaţi şi conferenţiarul şi discipolul său, Ion Desideriu Sârbu, şi profesorii universitari Liviu Călin şi Nicolae Mărgineanu.

Activitatea diplomatică

În anul 1926 a intrat în diplomaţie, ocupând succesiv posturi de ataşat cultural la legaţiile ţării noastre din Varşovia, Praga, Lisabona, Legaţia Română din Berna şi Legaţia Română din Viena. A fost ataşat şi consilier de presă la Varşovia, Praga şi Berna (1926–1936), subsecretar de stat la Ministerul de Externe (1936–1938) şi ministru plenipotenţiar al României în Portugalia (1938–1939).

Luntrea lui Caron

Din 1948, fiind îndepărtat de la catedră, a lucrat în cadrul filialei din Cluj a Academiei Române ca bibliograf. Devine cercetător la Institutul de Istorie şi Filosofie (1949–1951). Apoi bibliotecar-şef (1951–1954) şi director-adjunct (1954–1959) la filiala clujeană a Bibliotecii Academiei. Nu îi mai sunt publicate volumele şi preferă să se ocupe de traduceri. În această perioadă a finalizat traducerea piesei Faust de Goethe, iar în 1958 apare primul volum din Opere de G.E. Lessing în traducerea lui Lucian Blaga. A tradus poeţi germani clasici sau moderni. Poeziile scrise acum vor fi publicate postum. Tot în această perioadă scrie romanul cu tentă autobiografică Luntrea lui Caron, publicat de asemenea postum. A trecut la cele veşnice pe 6 mai 1961, in Cluj. Lucian Blaga a fost înmormântat în ziua sa de naştere, 9 mai, în cimitirul din Lancrăm.

Propus pentru premiul Nobel

În anul 1956 Lucian Blaga a fost propus de Rosa del Conte şi de criticul Basil Munteanu, dar se pare că ideea a pornit chiar de la Mircea Eliade pentru a primi premiul Nobel pentru literatură. Cei doi nu locuiau în România, Rosa del Conte era autoarea unei cărţi despre Eminescu, iar Basil Munteanu locuia la Paris, unde se exilase din motive politice. Autorităţile comuniste nu au sprijinit în niciun fel aceste gesturi, pentru că Blaga era considerat un filosof idealist, iar poeziile lui au fost interzise până la ediţia din 1962 îngrijită de George Ivaşcu. Rosa del Conte a recunoscut că paternitatea ideii îi aparţine lui Mircea Eliade, cel care publicase la moartea lui Blaga, în 1961, un emoţionant necrolog intitulat Tăcerile lui Lucian Blaga.

Cand am intrat in camera, l-am cautat in nestire cu privirea, nerabdatoare.Eram foarte fericita ca il voi vedea, dar totodata stiam ca nu il mai pot saruta sau tine in brate.Realizasem ca am gresit fata de el...si vroiam sa-mi cer scuze, dar bineinteles ca nu am avut ocazia.Eram in camera cu totii...ametiti...ma uitam la Alexandra, apoi la el si ma opream.Imi opream privirea la el in speranta ca nimeni nu va observa ca ma uit insistent la el, ma gandeam cat de mult imi place.Ii conturam bine trasaturile fetei si realizam ca din ce ma uit la el, mai mult imi place.Cristi era asezat intre noi doi, si mi se parea ca a facut-o intentionat...Whisky ma mai amuza, vorbind despre ceva banal.Si radeam cu atat pofta, cu gandul de a nu ma vedea el suparata.Atunci cand el mai completa ceva, aveam reflexul de a-l atinge pe brat sau picior, doar in speranta de a-l simti langa mine.Il atingeam cu grija, ca pe un bebelus, aveam grija sa nu fiu prea insistenta ce aceste gesturi si sa se simta constrans de mine.Am simtit ca a existat o tensiune intre noi, dar nici unul nu am avut curajul, sau cel putin nu am vrut...Poate ca a fost mai bine ca am reactionat asa amandoi.M-a deranjat ca nu prea a vorbit cu mine...ca inainte, sau poate doar mi s-a parut...oricum stabilisem ceva, i-am promis si trebuie sa ma tin de cuvant.
Tot ce imi mai ramane acum este sa astept si sa am speranta ca ma va suna cand, sau in caz ca se va despartii de ea.
Offf...vreau sa cunosc pe cineva, sa nu ma mai gandesc la el...sa trec odata peste asta.
Astept...o sa astept cat va fi nevoie...doar in speranta ca va exista ceva si ma va desprinde de toate astea, de tot ce scriu aici.
Astept....

Persoana pierduta - Totul 01.06.2009

Imi vine sa rup cerul in bucati
Sa intep luna,
Sa arunc stelele
Sa sar in oceane,
Sa scutur desertul,
Sa pustiesc pamantul,
Sa uit de lume,
Sa sparg pahare,
Sa dezleg noduri,
Sa desfac zale,
Sa scot inele,
Sa le leg pe toate...
aruncandu-le in Mariane
Sa dezgrop morminte,
Sa vb cu suflete,
Sa rup cruci,
Ce nu-mi doream sa le vad vreodata...
Sa iubesc inimi,
Sa simt bucurii,
Sa vad zambete,
Sa aud sunete,
Sa privesc statui impietrite,
Sa vorbesc cu pasari,
Sa-nteleg serpi,
Sa musc cu sete,
Sa presimt clipe,
Sa zdrobesc amintiri,
Sa cad pe perete,
Sfasiata de dragoste cu regrete...
Sa dorm cu tine,
Sa vad caiete,
Sa car pietre,
Sa merg pe inima ta,
Sa ma plimb pe alei,
Sa-ti scotocesc mintea,
Sa aflu secrete,
Sa te-ating cu cerneala,
Sa m-asez in privirea ta,
Sa ma imbarac in bautura,
Sa ma inchin la Tine,
Sa te rog de bine,
Sa cresc flori,
Sa iubesc inimi,
Sa simt suflete.

As vrea sa stiu 19.05.2009

Din craterul adanc
O inima desparte
Lupii urla spre luna plina
Uitand de mine,
Si doar hipnatizati
De sufletul amortit, lovit de durere
Luna plina in corpul ceresc
Eu, regina...
Ii cer alinare.
Lumanarile topindu-se in nestire
Privirea larga parca o stinge
Pixul imi zgarie hartia
Uda de lacrimi...
Doborata de frumusetea ta
Si amintirile cu plimbari
Cu soare, cu flori,
Cu ploaie.
Etatea zdrobind timpul langa tine
Realizand munti si oceane,
Lacuri si morminte.
Liftul imi coboara tot mai mult.
Pe aripi de fluturi
Ticaitul ceasului imi loveste auzul
Si vremea, si amintirile...
Si dragostea...


Mi-am adus aminte de cei pe care ii plac foarte mult.Azi m-am delasat total de inima si de sufletul meu, pur si simplu nu mi-a pasat.Acum, cand s-a lasat seara peste noi, si stelele se fac vazute pe cer, mi-a revenit iar dragostea...cred ca acum sufletul meu mai rezista doar in speranta ca va veni unul din ei intr-o buna zi si va ramane langa mine ore in sir tinandu-ma in brate, si sarutandu-ma fin...
As vrea sa stiu tot mai multe de tine, sa ma joc in parul tau, sa-ti vad zambetul la intalnire...sa-ti aud glasul dimineata.