Il simt langa mine, il aud la fiecare 2 secunde cum ma striga.Nevinovatia mea, il cinsteste pe el.Este un capitol nou din viata...cu enorma speranta de a nu se termina prea curand.
Il simt, simt cum ma implineste, ma face fericita.Ma asculta! imi asculta tacerea secatuita de sarutul aruncat pe umarul meu.
El ma simte? Ce gandeste el?
Am marcat locurile pe care am pasit impreuna tinandu-ne de mana, m-am spalat cu soarele si ploaia ce s-a napustit asupra noastra.Incerc sa-mi protejez sufletul.Dar cum poti rezista, cand suntem intinsi pe iarba, eu il admir, plin de farmecul sau, el , absorbindu-mi prin palme mijlocul gol, si aruncand cateva priviri ma saruta scurt si se retrage.In momentul acela simt ca toata lumea este a mea.Am ramas doar eu cu el...si intreaga planeta.Totul este al nostru, de fapt neavand nimic.Doar pe noi doi, privirile si acel prim sarut ca in povesti.
Am sa dispar...am sa ma pierd in mintea si sufletul lui, dar cu teama de respingere.Insa increderea e mare, ma copleseste, de cuvinte, de voci, de sentimente...de dor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu