Nadia Elena Comăneci (n.
12 noiembrie 1961,
Oneşti,
judeţul Bacău) este o
gimnastă română, prima gimnastă din lume care a primit nota zece într-un concurs olimpic de gimnastică. Este câştigătoare a cinci medalii
olimpice de aur. Este considerată a fi una dintre cele mai bune sportive ale
secolului XX şi una dintre cele mai bune gimnaste ale lumii, din toate timpurile.
Nadia s-a născut la
Oneşti, fiică a lui Gheorghe şi Ştefania-Alexandrina Comănici
[1]; a fost botezată după "Nadejda" ("Speranţă"), eroină a unui film.
A concurat pentru prima data la nivel naţional în România, în
1970, ca membră a echipei oraşului său. Curând, a început antrenamentele cu
Béla Károlyi şi soţia acestuia,
Márta Károlyi, care au emigrat mai târziu în
Statele Unite, devenind antrenori ai multor gimnaste americane. La vârsta de 13 ani, primul succes major al lui Comăneci a fost câştigarea a trei medalii de aur şi una de argint la Campionatele Europene din
1975, de la
Skien, Norvegia. În acelaşi an, agenţia de ştiri
Associated Press a numit-o "Atleta Anului în România".
La 14 ani, Comăneci a devenit o stea a
Jocurilor Olimpice de Vară din 1976 de la
Montreal,
Québec. Nu numai că a devenit prima gimnasta care a obţinut scorul perfect de zece la olimpiadă (de şase ori), dar a şi câştigat trei medalii de aur (la individual compus, bârnă şi paralele), o medalie de argint (echipă compus) şi bronz (sol). Acasă, succesul său i-a adus distincţia de "Erou al Muncii Socialiste", fiind cea mai tânără româncă distinsă cu acest titlu.
Comăneci şi-a apărat titlul european în 1977, dar echipa României a ieşit din competiţie în finale, în semn de protest contra arbitrajului. La Campionatele Mondiale din
1978 a concurat o Nadia Comăneci cu greutate peste medie şi ieşită din formă. Căderea la paralele a trimis-o pe locul 4, însă a câştigat titlul la bârnă.
În 1979, Comăneci, din nou la greutate normală, a câştigat cel de-al treilea titlu suprem (devenind primul sportiv din istoria gimnasticii care a reuşit această performanţă). La Campionatele Mondiale din decembrie, ea a câştigat concursul preliminar, dar a fost spitalizată înainte de a participa la concursul pe echipe, din cauza unei infectări a sângelui în urma unei tăieturi la încheietura mâinii, cauzată de o cataramă din metal. În ciuda recomandărilor doctorilor, ea a părăsit spitalul şi a concurat la bârnă, unde a obţinut nota 9,95. Performanţa sa a conferit României prima medalie de aur în concursul pe echipe.
A participat şi la
Jocurile Olimpice din 1980 de la
Moscova, clasându-se a doua după
Elena Davîdova la individual compus, când a fost nevoită să aştepte pentru notă până ce Davîdova şi-a încheiat exerciţiul. Nadia şi-a păstrat titlul la bârnă, dar a câştigat şi o nouă medalie de aur, la sol, şi una de argint, împreună cu echipa.
Comăneci s-a retras din activitatea competiţională după aceste Jocuri. Între
1984 şi
1989 ea a fost membră a
Federaţiei Române de Gimnastică şi a ajutat la antrenarea gimnaştilor juniori români. În noaptea de 27/28 noiembrie
1989 a trecut ilegal graniţa româno-maghiară
[2], stabilindu-se în cele din urmă ca emigrantă în Statele Unite. Acest gest dramatic a avut un efect major asupra opiniei publice, chiar asupra familiei conducătoare a Romaniei. Nadia şi-a petrecut următorii ani promovând linii vestimentare pentru gimnastică, lenjerie Jockey, echipament de aerobic şi rochii de mireasă. În
1994, s-a logodit cu gimnastul american Bart Conner şi s-a întors în România pentru prima dată de la plecare. Comăneci şi Conner s-au căsătorit în România în luna aprilie a anului 1996.
În 1999, Comăneci a devenit primul sportiv invitat să vorbească la
Naţiunile Unite, pentru a lansa Anul 2000, Anul Internaţional al Voluntariatului. Nadia este în prezent ocupată cu gimnastică şi muncă de caritate în întreaga lume. Ea şi soţul său sunt propietarii Academiei de Gimnastică Bart Conner Gymnastics Academy, Perfect 10 Production Company şi ai câtorva magazine de echipamente sportive, precum şi editori ai Magazinului de Gimnastică Internaţională.
