Imi goneste spiritul astral printre zodiile imprastiate in univers.Vreau sa plec, sa ma orbeasca neoanele strazilor, sa ma spal in ploaia inceata, sa fug printre masinile oprite la semafor.
Ma intreb pentru ce toatea astea? Uzura se simte infinit, ma copleseste cartea ce mi-a fost aruncata pe masa. Imi inchid ferestrele, imi inchid si usile si voi cauta o alta masa. Este greu...dar cred intr-un alt joc, intr-un alt jucator, in arbitru, sau postul cel mai inalt al cunoasterii. Sunt dreapta in fata ta, sunt sincera, sunt cat se poate de alungata din ochii tai. Am intrebari...am si raspunsuri, insa, nu isi au rostul. Te-am avut pe tine, si am simtit ca am tot. Acum, toate au disparut.Ti-ai grabit pasii odata cu disparitia lor. Vreau sa ma opreasca cineva, sa-mi puna piedica atunci cand deciziile mele nu sunt alese pentru mine.Vreau sa-mi rezerv dreptul de a fi eu, sa uit de tine, sau toti ceilalti...
Am pierut controlul actiunilor mele.Creierul lucreaza prin erori...pe care eu le realizez, insa nimic nu imi impiedica materializarea lor.
M-am trezit in fata ecranului, langa un scaun gol. Nu imi mai pot incetini gandurile. Sunt multe lucruri ce ma apasa, se suprapun, se intersecteaza...rezultatul este acelas. Actiuni gresite si ganduri pesimiste.
Trecutul se rasfrange asupra mea, si stiu asta. Cat voi mai continua asa...
Este doar un sfarsit de luna veche, cu un inceput de viitor incarcat cu surprize!
