Vechii colegi, uitate amintri...

Ca de fiecare data ma trezesc de dimineata si in drum spre servici, ma uit pe geam si vad oameni grabiti, somnorosi, fericiti... Am trecut prin fata blocului unei foste colege de clasa din scoala generala, si mi-am adus aminte de acele zile de scoala.Ea, colega care purtam acelas nume...ma gandeam la ea.

Nu a fost o copila agreata de ceilalti colegi...si ma intreb de ce?Intradevar, avut ceva probleme in copilarie, dar era o fata absolut normala.Colegi se amuzau pe seama ei, la un moment dat si eu am facut-o, dar mi-am dat seama ca nu fac bine.In loc sa ramanem toti cu amintiri placute din primi ani de scoala, ei ii lasam un gust amar.

Am realizat ca imi pare foarte rau de ceea ce am facut cu toti, insa nu uit ca i-am fost si prietena.Cred ca eram prin clasa a 6 a cand eram foarte curioasa sa stiu cum gandeste pe inauntrul ei, era si probabil ca inca mai este, o fata foarte buna si credincioasa.Isi dorea prieteni, si nu intelegea de ce toata lumea o respinge, si pentru toti ceilalti copii din scoala era invizibila sau doar ceva care te putea amuza.O admir pentru rabdarea pe care a avut-o cand toata lumea o lua peste picior.

Mi-am adus aminte de toti fosti mei colegi, si de petrecerea de sfarsit a celor 8 ani petrecuti in acea scoala cu acei colegi si profesori.Ma bucur enorm pentru ea, ca probabil acei 8 ani au fost un calvar, dar acea petrecere de "La Revedere" a fost ca un vis devenit realitate pentru ea.

In ultimul an scolar ne-a venit un nou coleg, pe care ,bineinteles, toate felete il placeau...si eu ma regaseam printre ele, si eram geloasa...de ce trebuie sa placa atator fete acelas baiat care imi placea si mie...

Magia s-a facut prezenta...la acea petrecere...la care nimeni nu isi putea imagina ca fata, de care toata lumea s-a amuzat 8 ani, era cea mai frumoasa dintre toate.Imi aduc aminte cum fetele care erau de obiceai in centrul atentiei, se uitau geloase fiindca toate privirile erau tintite spre ea...cea care acum nu ne mai amuza...ci ne-a lasat cu gura cascata.Si cred ca magia s-a petrecut atunci cand baiatul care era placut de toate fetele...s-a dus la ea, si a invitat-o la dans.Ma uitam la ea...si ma bucuram...ma bucuram ca in sfarsit se simte apreciata, era probabil prima data cand o priveam toti si nu radeam.O admiram...avea o rochita pana deasupra genunchilor, parul plin cu sclipici, un mic fluturas, de parca isi gasise un culcus in blondul parului ei.Era superba! Dansand cu baiatul placut de noi toate...probabil ca s-a simtit in al 9 lea cer...

Cred ca este asa in fiecare clasa, doar ca finalul nu este intotdeauna la fel...eu ma bucur ca am vazut cu ochii mei miracolul din Clasa VIII - A promotia 95' - 03' Scoala Generala 192.

Happy!!!!! ceva frumos, fin, dragut... imagineaza-ti ca simti...

Sectia: Ne mai cultivam - Piramida lui Kheops

Locaţie: Platoul Gizeh - oraşul Gizeh, necropola anticului Memphis, actualmente parte a capitalei Cairo.
Aceasta este singura minune a lumii ce nu necesită descrieri ale istoricilor din antichitate sau ale poeţilor. Este singura minune a lumii asupra căreia nu se fac speculaţii referitoare la formă, mărime şi prezentare. Este cea mai veche şi totuşi singura care a supravieţuit timpului. Contrar părerii generale, numai Marea Piramidă a lui Khufu (Cheops), nu toate cele trei Mari Piramide, se află pe lista celor şapte minuni ale lumii antice.
Marea Piramidă din Gizeh a fost cea mai înaltă construcţie din lume mai mult de 43 de secole, până în secolul al XIX-lea în 1889 când a fost construit Turnul Eiffel. Avea, la început, 146 m (azi 138 m) înălţime, latura de 227 m şi cuprinde 2.521.000 m cubi de piatră. Feţele piramidei erau placate cu plăci şlefuite din granit. A fost construită de faraonul Khufu din a IV-a Dinastie, în jurul anului 2.560 î.e.n. pentru a servi drept mormânt acestuia.
Tradiţia construirii de piramide a început în Egiptul antic ca o sofisticare a ideii de "mastaba" sau "platformă" ce acoperea mormântul regal. Mai târziu, au fost folosite mai multe "mastaba", fapt dovedit de primele piramide, cum este Piramida în Trepte a Regelui Zoser (Djoser), construită de faimosul arhitect egiptean, Imhotep.
După cum ne informează Herodot, construcţia ei a durat peste douăzeci de ani, lucrând 100.000 de oameni. Întâi a fost pregătit locul de amplasare şi au fost transportate blocurile de piatră. Atunci era folosit un proiect pentru exteriorul piramidei, o şlefuire ce a dispărut de-a lungul timpului. Deşi încă nu se ştie exact cum au fost aşezate blocurile de piatră, au existat mai mult teorii: una din aceste teorii se referă la construirea unei rampe drepte sau în spirală, ce era înălţată pe măsură ce se ridica piramida. Această rampă, îmbrăcată cu noroi şi apă, uşura transportarea blocurilor împinse (sau trase) la locul lor. O altă teorie sugerează că blocurile de piatră erau puse la locul lor folosind pârghii lungi.
Când au cucerit Egiptul, in anul 641, arabii au găsit piramida intactă şi după ce au deschis-o, căutând comoara lui Keops, sarcofagul era gol.
De-a lungul istoriei, piramidele de la Gizeh au stimulat imaginaţia oamenilor, aceştia numindu-le "Grânarele lui Iosef" sau "Munţii Faraonului". Când Napoleon a invadat Egiptul în 1798 mândria resimţită de el atunci a fost exprimată în faimosul citat: "Soldats! Du haute de ces Pyramides, 40 siècles nous contemplent" (Soldaţi! 40 de secole ne privesc din vârful piramidei).
În ultimii ani s-au mai descoperit înca trei sau patru camere, în apropiere de camera funerară, într-una fiind corabia regală, iar celelate sunt în curs de explorare, dezvăluind poate ultimele secrete ale Marii Piramide: tezaurul şi mumia faraonului.
Astăzi, Marea Piramidă este inclusă, împreună cu celelalte piramide şi cu Sfinxul, în regiunea turistică a Platoului Gizeh. De asemenea, în zona aceasta se află muzeul ce găzduieşte misterioasa Barcă Solară, descoperită abia în 1954, lângă partea de sud a piramidei. Această barcă se presupune că a purtat corpul lui Khufu în ultima sa călătorie, înainte de a fi înmormântat în piramidă. Se poate de asemenea să fi servit şi ca mijloc de transport în viaţa de apoi, conform credinţelor antice egiptene.

Alexandra ca o muza - 08.07.2009

"" Spun din nou "La revedere" ...plec, si nu stiu daca ma mai intorc! Suspin si inima mi se rupe in bucati mici fara ca cineva sa afle... ""

Zbor, si totusi sunt la pamant.Ating cerul cu finete, fara a-l zgaria.

Fara rost!

Fara rost, este si sufletul meu cald, si stomacul fara fluturasi. Fara rost e soarele galben, el ma poate ucide acum, si nu pierzi nimic. Trimit o armata, pe campul larg al sufletului meu.Triumful va fi mare! insa lupta va fi grea.Uita-te in sufletul tau.Epoca libertatii se apropie...batalia este crancena, inima si mintea.

Sufletul mea va plange de oricare din pierderi.Dar stiu ca victoria ma va ridica mai sus...si voi stii ca imi este imposibil sa zgarii nori.

Fara rost! dar iubesc...

Alexandra...

Toata lumea este a mea...07.07.2009

Il simt langa mine, il aud la fiecare 2 secunde cum ma striga.Nevinovatia mea, il cinsteste pe el.Este un capitol nou din viata...cu enorma speranta de a nu se termina prea curand.

Il simt, simt cum ma implineste, ma face fericita.Ma asculta! imi asculta tacerea secatuita de sarutul aruncat pe umarul meu.

El ma simte? Ce gandeste el?

Am marcat locurile pe care am pasit impreuna tinandu-ne de mana, m-am spalat cu soarele si ploaia ce s-a napustit asupra noastra.Incerc sa-mi protejez sufletul.Dar cum poti rezista, cand suntem intinsi pe iarba, eu il admir, plin de farmecul sau, el , absorbindu-mi prin palme mijlocul gol, si aruncand cateva priviri ma saruta scurt si se retrage.In momentul acela simt ca toata lumea este a mea.Am ramas doar eu cu el...si intreaga planeta.Totul este al nostru, de fapt neavand nimic.Doar pe noi doi, privirile si acel prim sarut ca in povesti.

Am sa dispar...am sa ma pierd in mintea si sufletul lui, dar cu teama de respingere.Insa increderea e mare, ma copleseste, de cuvinte, de voci, de sentimente...de dor...