duminică, 31 mai 2009

As vrea sa stiu 19.05.2009


Din craterul adanc
O inima desparte
Lupii urla spre luna plina
Uitand de mine,
Si doar hipnatizati
De sufletul amortit, lovit de durere
Luna plina in corpul ceresc
Eu, regina...
Ii cer alinare.
Lumanarile topindu-se in nestire
Privirea larga parca o stinge
Pixul imi zgarie hartia
Uda de lacrimi...
Doborata de frumusetea ta
Si amintirile cu plimbari
Cu soare, cu flori,
Cu ploaie.
Etatea zdrobind timpul langa tine
Realizand munti si oceane,
Lacuri si morminte.
Liftul imi coboara tot mai mult.
Pe aripi de fluturi
Ticaitul ceasului imi loveste auzul
Si vremea, si amintirile...
Si dragostea...


Mi-am adus aminte de cei pe care ii plac foarte mult.Azi m-am delasat total de inima si de sufletul meu, pur si simplu nu mi-a pasat.Acum, cand s-a lasat seara peste noi, si stelele se fac vazute pe cer, mi-a revenit iar dragostea...cred ca acum sufletul meu mai rezista doar in speranta ca va veni unul din ei intr-o buna zi si va ramane langa mine ore in sir tinandu-ma in brate, si sarutandu-ma fin...
As vrea sa stiu tot mai multe de tine, sa ma joc in parul tau, sa-ti vad zambetul la intalnire...sa-ti aud glasul dimineata.

luni, 25 mai 2009


Tot ce se intampla, am impresia ca se rasfrange asupra mea...el, si el ,si el , si el , si ea , si tu, si ei.Nu mai simt nimic...de fapt simt, dar pentru cine nu trebuie...ma refugiez in ce nu imi va oferi satisfactie, si dupa aceea stau sa caut solutii de mijloc, sa ma complac in diferite situatii.
Vreau sa plec! sa las tot ce ma inconjoara, toate pasiunile,placeri, prieteni, blogul asta care am impresia ca nu e cine stie ce...si doar imi arunc si eu gandurile pe aici...nimic interesant.
Si daca tot nu e nimic interesant nici nu mai scriu...
Nu as avea de ce? Oricum nimeni nu ma asculta, unii sunt uimiti cand ma vad in starea de acum...de ce? eu nu sunt om? nu am si eu sentimente? nu am placeri? vise si dorinte? ...
Nimic interesant pentru altcineva...oricum am fost asa pentru toata lumea...intotdeauna...

joi, 14 mai 2009

Sectia: Ne mai cultivam - Vlad Tepes


S-a născut în cetatea Sighişoara în Transilvania[1]. A fost fiul lui Vlad al II-lea Dracul şi al unei nobile transilvănene.A fost de două ori căsătorit: cu o nobilă din Transilvania şi cu Ilona Szilagyi, verişoară cu Matei Corvin.A avut trei băieţi: Mihail, Vlad cu transilvăneanca şi pe Mihnea I cel Rău cu Ilona.

În timpul domniei sale, Ţara Românească şi-a obţinut temporar independenţa faţă de ameninţarea otomană. Vlad Ţepeş era vestit datorită cruzimii sale şi datorită faptului că îşi trăgea inamicii în ţeapă. Din porunca sa 41 de oameni au fost traşi in ţeapă şi 300 de oameni au fost arşi. Datorită disputelor cu negustorii braşoveni, aceştia l-au caracterizat, propagandistic, ca un domnitor crud, deşi cruzimea sa era obişnuită în acele timpuri.

În 1453, Imperiul Bizantin a fost înlocuit de Imperiul Otoman, care obţine controlul asupra Constantinopolului (actuala denumire turcă Istanbul) şi care continua să asedieze Europa. În cele din urmă, Imperiul Otoman ajunge să controleze mare parte din Balcani (teritoriile statelor actuale Serbia, parţial Ungaria, parţial România, Bulgaria, Armenia şi Grecia), extinderea spre occident oprindu-se la porţile Vienei, al cărei asediu este respins. În acest context istoric, Vlad Ţepeş a fost un prinţ care a luptat pentru a-şi apăra domnia şi ţara, folosind împotriva inamicilor metodele de disuasiune specifice epocii, din care făceau parte şi execuţiile şi supliciile cu caracter exemplar şi de intimidare.

În iarna anului 1436, Vlad al II-lea Dracul a devenit domn al Ţării Româneşti (una dintre cele trei provincii româneşti, celelalte două sunt Moldova şi Transilvania) şi s-a stabilit la Curtea domnească de la Târgovişte, unde Vlad Ţepeş şi-a urmat tatăl şi a trăit şase ani. În 1442, din motive politice, Vlad şi fratele său mai tânăr, Radu cel Frumos au fost luaţi ostatici de către sultanul Murad al II-lea; Vlad al III-lea a stat ostatic până în 1448, în timp ce fratele său a rămas până în 1462. Această perioadă de captivitate a jucat un rol important în ascendenţa la putere a lui Vlad; cel mai probabil în această perioadă a adoptat acel punct de vedere al vieţii foarte pesimist. Turcii l-au eliberat după ce l-au informat de moartea tatălui său în 1447 - asasinat la comanda lui Vladislav al II-lea, rival la tronul Ţării Româneşti. El a aflat şi despre moartea fratelui său mai mare, Mircea, şi despre cum cel mai vârstnic fiu legitim al lui Vlad Dracul a fost torturat şi îngropat de viu de boierii de la Târgovişte.

La vârsta de 17 ani, Vlad Ţepeş, susţinut de o cavalerie turcească şi un contingent de trupe împrumutate lui de paşa Mustafa Hassan, a făcut primul pas în cucerirea tronului valah. Dar, două luni mai târziu, a fost înfrânt de Vladislav al II-lea, care şi-a reluat tronul. Pentru a-şi asigura a doua şi cea mai lungă domnie, Vlad al III-lea a fost nevoit să aştepte până pe 20 august 1456, când a avut satisfacţia de a-şi omorî duşmanul de moarte şi asasinul tatălui său.

Primul act important de răzbunare a fost indreptat către boierii din Târgovişte, vinovaţi de moartea tatălui şi a fratelui său. În duminica de Paşti a anului 1459, el a arestat toate familiile de boieri care au participat la petrecerea princiară. Cei mai bătrâni au fost traşi în ţeapă, iar ceilalţi au fost forţaţi să străbată pe jos drumul de o sută de kilometri din capitală până la Poenari, unde au fost forţaţi să construiască o fortăreaţă pe ruinele unui avanpost vechi cu vedere la râul Argeş. Cei care au murit au fost înlocuiţi, astfel domnitorul reuşind să creeze o nouă nobilime şi să obţină o fortăreaţă pentru viitoare urgenţe.

Vlad Ţepeş era cunoscut pentru tehnicile sale de pedepsire brutale. Conform detractorilor saşi (din Transilvania), el ordona adeseori ca oamenii să fie jupuiţi de piele, fierţi, decapitaţi, orbiţi, strangulaţi, spanzuraţi, arşi, fripţi, ciopârţiţi, bătuţi în cuie, îngropaţi de vii, înjunghiaţi etc. De asemenea, îi plăcea să le taie victimelor nasul, urechile, organele genitale şi limba. Însă metoda sa favorită era trasul în ţeapă, de unde a provenit porecla de Ţepeş, cel care trage în ţeapă. Această tehnică a fost folosită în anii 1457, 1459 şi 1460 contra negustorilor transilvăneni care au ignorat legile sale de comerţ. Incursiunile pe care le făcea între saşii din Transilvania erau de asemenea acte de protecţionism menite să protejeze activităţile comerciale din Ţara Românească. În acea perioadă era obişnuit ca pretendenţii la tronul Ţării Româneşti să găsească sprijin în Transilvania, de unde aşteptau momentul potrivit pentru a acţiona.



Bibliografie: Wikipedia

joi, 7 mai 2009

Un drum...deschis, cu usi inchise... 5.05.2009


Sunt convinsa ca o sa formez drumuri, ce-mi vor fi stinse de valurile imbibate cu dragoste.Imi vor fi stinse flacarile naruite de ura ce altii m-au facut sa le-o port.Cu capul plecat ma inclin in fata celor ce le-am gresit, prin mintea mea ce nascoceste si cauta prin paduri si fire de iarba.Ma-nalta gandul ce-l am catre tine, iubitor si purtatorule de suflet ca si mine.Chiar si animalele ce mi-au fost si imi sunt prieteni, inca imi mai tin ascuns secretul ce doar lor l-am dezvaluit.Ma imbata cerul prin culoarea lui fermecatoare, murdar de albul norilor si vindecat de picaturile de ploaie ce se strecor printre razele de soare.
Vantul imi ocoleste privirea calda...ma face sa arunc armele jos, preferand sa ma simta moale si fara aparare, ca o tinta usoara.Vulturul vegheaza asupra mea, fiind o prada usor de castigat, in schimb nu voi lasa garda jos pentru ce stiu ca este al meu, chiar daca voi fi prinsa, aruncata intr-o camera, ce doar castroanele pentru apa si mancare vor mai intra si iesi de acolo.
Pana atunci urc tot mai sus pe treptele curcubeului vindecator, atingand cote din ce in ce mai inalte, si ramanand bine amprentate in bibliografia vietii mele si a celor ce i-am urmat si m-au urmat.Sunt doua zale legate, si bine sudate, in amintirile prieteniei mele, cu cele si cei ce munti am miscat din loc si oceane am secat.
O putere de nedescris in prieteniile cu orice pamantean, prinzand zei, si stele, si clipe.Arhivate intr-o caseta si colorand o coala alba de hartie .Atractii si dragoste, furisate dupa o perdea, usa ramane inchisa, cheia aruncata in lava fierbinte...inghitita de vulcanul de la capatul panamtului.Pinguinii se chinuie sa ma invete, de imensitatea zare alba, auzindu-se tropaind doar puii nou nascuti, supravegheati de departe de lumina soarelui...


Paseste cu grija, dar fara teama ca vei gresi!