luni, 29 iunie 2009


Simt mirosul ierbii de proaspatul verde, el...ma saruta, cu grija, pe gat.Soarele imi bate in ochi, si ca perfectiuea sa fie inaltatade toti, vantul imi adia pe sub gene... Asezat in fata mea, ma privea...si atat.Parca ma ridica in slavi doar prin gand.Zambetul fiind de neegalat, acompaniat de culoarea ochilor verzi-albastrui.

Si ma gandeam...doar sa admir.

Nici nu aveam ce reprosa.Nu are nimic bine pronuntat...probabil doar galbenul din parul sau cu acea privire ce te invaluie fara scapare...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu