Am inceput sa gasesc in orice o mica alinare...tot ce e in jurul meu am inpresia ca ma desconsidera.Dar nu ma las prada zilelor ce trec si nu vor fi amintiri, incerc sa apar in fiecare zi tot mai mult gandurile...In nepatrunsul soare cred din ce in ce mai mult, sufletul cadou ce l-am primit...nu ma lasa in pace.La fiecare vedere si mangaiere mi-e tot mai dor...cu frunza uscata si batuta de vantul timpuriu incearca sa cada, iar fructul interzis a facut furouri in amintirile mele.Inconfundabil, si nepasator ma doare ceea ce face...insa am suflete cu acelas sange ce ma tin din ce in ce mai mult si ma fac mai puternica.
Ma bucur ca ii am, am crescut cu ei, am trait cu ei si prin ei...ei nu ma vor lasa niciodata asa cum a facut-o ea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu