O farama imi spune sa mai stau, intunericul ma cuprinde, durerea ma apasa.Te vreau , te am si te-as mai vrea.O carare duce catre tine, la captul ei esti tu! nici nu stiu daca sa ma intorc, sau sa te privesc in continuare.Multa neliniste, fara siguranta.Ti-as spune ca te iubesc! Ceva imi strapunge inima, si sper sa nu fi tu acela.Acela ce pleaca fara nici un cuvant rostit, fara nici un sarut, fara nici o mangaiere, fara nici un sentiment.Si mi-e tare greu acum...sa privesc singura in zare,sa vad cum soarele dispare, asa cum ai facut si tu.M-a ranit,m-a ranit chiar f mult, tristetea ce ai aruncat-o asupra mea, vulturii se inalta in albastrul cerului insetati de dragoste si libertate ca si mine.Simt aerul cum imi sufla in urechi, parca-mi sopteste asa cum o faceai tu odinioara,ma intorc si vad copacul parasit de frunzele ce-i plang la radacina,si as vrea sa-mi spuna el ce e mai bine, cum sa iti vorbesc...cum sa iti sarut buzele care tin taina dragostei tale...cum sa te iubesc...?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu