Prietenia...
Am privit-o in ochi dupa atata timp de cand nu ne-am mai vazut...stateam la masa, si o priveam incercand sa-mi dau seama la ce se gandeste.De fapt sa aflu daca si ea gandeste acelas lucru ca si mine, daca si ea si-a dat seama ca s-a produs o ruptura intre noi doua...
M-a intristat enorm cand mi-am dat seama, eu stateam fata in fata cu ea, alturi de mine fiind Alexandra.Radeam cu acea colega, iar cand zambetul imi era pe buze ma uitam la ea si ma intrista ca eu aveam puterea sa rad, sa fiu fericita, si ea statea acolo langa iubitul ei, ametit de berile baute, ea se uita la mine cu un zambet fals.Fals, nu cu rautate...fals de parca incerca sa-mi arate ca e si ea fericita.Si poate este, nu contest ca nu este, doar ca nu mai e ea...nu se mai uita la mine cu ochii mari, gata sa rada un hohote la ceea ce spuneam eu...
Nu mai iesim ca inainte, nu mai vorbim ca inainte, nu mai radem ca inainte...ceea ce ma doare f tare.Tin foarte mult la ea...si sper sa fie reciproc...
Offf...chiar ma doare...si ce ma mai si doare f tare e faptul ca nu ne-am certat niciodata ca sa poti spune ca s-a produs aceasta ruptura...nu a existat niciodata o discutie in contradictoriu intre noi doua...Trist...totul vine si trece...pacat ca trec toate...chiar si dupa foarte mult timp...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu