M-a cuprins din nou momente ca acelea de singuratate si nesiguranta.Cred cu tarie ca va alege varianta favorabila mie.Imi place foarte mult si nu vreau sa-l mai vad asa niciodata, se vedea tristetea in ochii si privirea sa, il ascultam cu un mare interes,dar in acelas timp imi dadeam seama ca simte cu adevarat ce spune dandu-l de gol ochii inlacrimati.
Se vedea ca doare...emana gandire trista, si totusi plina de dragoste, dragoste care la randul ei incepe sa se destrame, sa devina doar o pata de culoare pe sufletul sau mare si fara frontiere.Imi place acum ce fac, imi inspira mintile pline de patima si crez.
-Nu inteleg de ce faci asta?
-Pentru ca imi placi foarte mult, si imi place sa ajut, imi place sa fiu langa tine in momente ca acestea, atunci cand esti fericit, sau cand esti nervos.
Fac toate astea cu buna stiinta, ma implic cu un risc, destul de mare ce e drept, si mai ales ca este sentimental, insa cred cu adevarat ca se va gandi si la mine, iar eu voi fi prezenta in problema pe care va incerca sa o rezolve in seara asta.
Ma simt ca si cum eu as fi in locul lui acum...dar il las pe el. Eu cred, cred ca voi fi eu "ea" si toate aceste zile de foc se vor termina foarte bine pentru mine.
Il vad cum sta si se priveste singur in oglinda de la baie, soptindu-ti ceva doar apa ce curge siroaie.Sta rezemat cu mainile pe marginea ghiuvetei, priponindu-si bine corpul.Se priveste in oglinda, si ramane asa pentru mult timp. Uitandu-te la el parca vezi, si iti imaginezi la ce s-ar putea gandi. Il simt ca are nevoie de mine, as fi vrut sa fiu acolo langa el cand statea parca ruinat de ceea ce il lovise...as fi vrut sa i-l iau in brate in momentul acela.Sa-l cuprind lipindu-i spatele de pieptul meu si strangandu-l atat cat sa ii ofer afectiune, sa se simta protejat, sa simta cu adevarat ca sunt langa el atunci.Sper si cred ca nu ma va dezamagi, va fi si el in continuare langa mine, va crede in mine si ma va lasa sa-l descopar cat mai mult cu putinta si invers...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu