joi, 22 iulie 2010
Amintiri - 22.07.2010 Joi
Mi-am prospus sa reincep acea idee de mult uitata, si prafuita virtual de miile de bloguri si postari ale celor ce isi impartasesc gandurile.
miercuri, 2 iunie 2010
In memoria Jean Constantin (1927 -2010)

A jucat în filme de la începutul anilor 1960. La sfârşitul deceniului este distribuit în producţiile de succes Prea mic pentru un război atât de mare (1969, r. Radu Gabrea) şi Canarul şi viscolul (1969, r. Manole Marcus), ambele având ca subiect pierderea pricinuită de apărarea cauzei politice (prin război sau ilegalism). Totuşi, nu aceste roluri îl impun, ci partiturile comice jucate începând din 1970 pentru seria B.D. (Brigada Diverse), în compania actorilor Toma Caragiu, Puiu Călinescu, Iurie Darie, Sebastian Papaiani şi Dem Rădulescu. În 1973 colaborează pentru prima oară cu regizorul Sergiu Nicolaescu în filmul Nemuritorii. Serialul Toate pânzele sus (1976), în regia lui Mircea Mureşan, îi aduce un alt rol cu mare priză la public – turcul Ismail. Revanşa (1978) de Sergiu Nicolaescu este primul film în care Constantin interpretează rolul Limbă. Un an mai târziu joacă în comedia Nea Mărin miliardar, de asemenea în regia lui Nicolaescu.
În anii 1980 şi 1990 este prezent într-un număr mai mic de producţii, în mare parte comedii. Continuă să fie distribuit de Sergiu Nicolaescu în filmele sale. După o pauză de şapte ani, a revenit pe platourile de filmare cu rolul nea Florică din lung-metrajul de debut al lui Cătălin Mitulescu, Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii (2006). Ultimele sale filme, Supravieţuitorul (2008) şi Poker (2010), au fost regizate de vechiul său colaborator Nicolaescu. A apărut şi în serialul Regina, difuzat de postul Acasă TV.
În 2009 şi 2010, actorul a fost internat în mai multe rânduri din cauza problemelor cardiace. A murit miercuri, 26 mai 2010, în apartamentul său din Constanţa. Vestea morţii a fost făcută publică de către actorul Alexandru Arşinel. Jean Constantin a fost înmormântat în Cimitirul Central din Constanţa în ziua de 28 mai.
Acum cand piesa maestrului s-a sfarsit, toti il aplaudam cu mare drag, ii oferim o floare si un zambet asa cum si el a stiut sa ne faca sufletele mai vesele si mai bune.Nu vom uita rolurile sale din marile filme in care actorul a stiut sa-si etaleze foarte bine talentul. Nu vom uita replicile sale inconfundabile, gesturile, si viata acestuia ce ne-a daruit-o si impartasit-o prin pasiunea sa.
Acum, cortinele s-au tras, scena este goala, se aud doar aplauzele catre marele maestru.S-a retras pe o alta scena ce acum isi poate spune replicile de alta data, alaturi de prietenii domniei sale, Puiu Calinescu si Dem Radulescu.
miercuri, 21 aprilie 2010
joi, 11 martie 2010
Ganduri - 11.03.2010

1. Acheron – raul tristetii2. Cocytus – raul plangerii3. Piriphlegethon – raul de foc4. Lethe – raul uitarii5. Mnemosynne – raul memoriei6. Styx – raul urii
joi, 11 februarie 2010
simpla si eleganta...o idee fina.fluiditatea indepartata de imagine este tot ce am...sau nu...?mi-am propus ceva.Am sa reusesc! te am! te simt! doar ca uneori...dispari...ciudat, parca o furtuna navaleste asupra mea iar rasaritul noptii ce ma inconjoara imi distruge trecutul...acru? dulce? greu de sustinut o asemenea decizie.Imi iubesc defectele.sensul descifrat de cateva cuvinte, tastate doar, caci evolutia a ajuns intr-un punct destul de inalt, si nu mai stim sa folosim calimara cu cerneala.Cati dintre noi inca isi mai scriu gandurile pe hartie? Eu da! doar ca este cu mina de pix si nu cu cerneala.Cand gandurile isi doresc sa prinda contur, si sa iasa in lume...mai linistitor este mana miscandu-se intr-un ritm cunoscut tuturor invatat in primul an de scoala.
luni, 8 februarie 2010
Sectia: Ne mai cultivam - Dragobetele

Entitate magică asemănătoare lui Eros sau Cupidon, Dragobetele se diferenţiază de blajinitatea Sfântului Valentin din tradiţia catolică, fiind un bărbat chipeş, un neastâmpărat şi un năvalnic. Preluat de la vechii daci, unde Dragobetele era un peţitor şi un naş al animalelor, românii au transfigurat Dragobetele în protectorul iubirii celor care se întâlnesc în ziua de Dragobete, iubire care ţine tot anul, aşa cum şi păsările "se logodesc" în această zi.
În această zi satele româneşti răsunau de veselia tinerilor şi de zicala : Dragobetele sărută fetele. Sunt multe credinţele populare cu referire la Dragobete. Astfel se spunea că cine participa la această sărbătoare avea să fie ferit de bolile anului, şi mai ales de febră, şi că Dragobetele îi ajută pe gospodari să aibă un an îmbelşugat. Îmbrăcaţi de sărbătoare, fetele şi flăcăii se întâlneau în faţa bisericii şi plecau să caute prin păduri şi lunci, flori de primăvară. În sudul României (Mehedinţi), fetele se întorceau în sat alergând, obicei numit zburătorit, urmărite de câte un băiat căruia îi căzuse dragă. Dacă băiatul era iute de picior şi o ajungea, iar fata îl plăcea, îl săruta în văzul tuturor. Sărutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an, sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru comunitate pentru a afla ce nunţi se mai pregătesc pentru toamnă.
Nici oamenii mai în vârstă nu stăteau degeaba, ziua Dragobetelui fiind ziua în care trebuiau să aibă grijă de toate orătăniile din ogradă, dar şi de păsările cerului. În această zi nu se sacrificau animale pentru că astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor. Femeile obişnuiau să atingă un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase tot anul. Fetele mari strângeau de cu seara ultimile rămăşiţe de zăpadă, numită zăpada zânelor, iar apa topită din omăt era folosită pe parcursul anului pentru înfrumuseţare şi pentru diferite descântece de dragoste.
O altă tradiţie spune că Dragobetele a fost transformat într-o buruiană, numită Năvalnic, de Maica Precistă, după ce nesăbuitul a îndrăznit să îi încurce şi ei cărările.
06.02.2010
